VALEA ELBEI

          

             LA SUD DE DRESDA SE INTINDE UN TARAM DE BASM,RENUMIT ATAT PENTRU FRUMUSETEA LUI,CAT SI PENTRU "AURUL ALB" AL SAU.

 

Barberine

          Izvorand din Republica Ceha,Fluviul Elba intra pe tritoriul german printr-un defileu adanc,intunecat,taiat in roca Muntilor Metaliferi,si apoi curge spre varsare in Marea Nordului,strabatand in total 1,160 km.Impreuna cu albiile asociate,precum Canalul Kiel,formeaza una dintre cele mai mari artere comerciale ale Europei,apele sale fiind strabatute de uriase baraje ce transporta carbune,otel,grane,produse chimice si diverse alte marfuri.

         Cursul sau este marcat pe alocuri de cate o tusa romantica (de pilda bastioanele de piatra care se ivesc brusc,pe ambele maluri ale fluviului,la aproximativ o ora sud de Dresda).Daltuite timp de milenii de ploaie si de inghet in gresia aparuta acum 80 de milioane de ani,stancile formeaza o feerie gotica de turnuri si metereze,cupole si minarete,despartite intre ele de defileuri inspumate si cascade repezi.

         Istoric,zona era cunoscuta simplu ca Platoul Meissen-un nume mult prea prozaic pentru romanticii secolului al XIX-lea,care au rebotezat-o Elvetia Saxona.La scurt timp dupa reunficarea celor doua Germanii,in 1990,regiunea a fost declarata Parc National.Inainte,oportunitatile pe care le oferea terenul pentru fortificatii au atras atentia mai mult decat frumusetea peisajului.Martor al acelor vremuri sta Konigstein,o splendida citadela ce domina o creasta inalta,deasupra Elbei.Construita ca fortareata a regilor Boemiei,in Evul Mediu timpuriu,a fost extinsa de principii electori de Saxonia,August cel Tare(1670-1733)avand initiativa fatadei in stil baroc.

        Fiind inaccesibila,fortareata prezenta avantaje si a servit ca inchisoare.Cel mai nefericit prizonier de aici trebuie sa fi fost Johann Bottger,un stralucit tanar spiter din Berlin,cunoscator al alchimiei,care incerca sa transforme diverse metale in aur.Intrand in conflict cu autoritatile prusace,el a fugit in Saxonia in 1700,dar a fost prins si aruncat in inchisoare,unde August cel Tare l-a pus la treaba,nerabdator,ca orice principe al vremii sale,sa-si sporeasca proviziile de aur.

        Desi incercarile bietului alchimist n-au dat roade,talentul sau a lasat o impresie nestearsa.Pe langa cea a aurului,principele elector mai avea o pasiune,chiar mai fierbinte.Detinator al uneia dintre cele mai de seama colectii de portelan chinezesc din Occident,August visa sa produca primul portelan european ,astfel ca l-a indrumat pe Bottger in aceasta directie.Insa,in lungii ani petrecuti la inchisoare,reteta portelanului i-a ramas tot atat de necunoscuta precum cea a aurlui.

Stancile Bastei

        Aurul alb

          Totusi,in 1708,in vreme ce experimenta cu argila si feldspatul din zona tanarul a reusit sa lucreze un vas din portelan rosu.Principele elector a fost incantat,dar spiterul a ramas tot prizonier,chiar daca unul de seama.Pentru a rivaliza cu chinezii ,trebuia insa obtinut portelanul alb.In anul 1713,inlocuind argila din zona cu caolin si adaugand cuart,Bottger a izbutit acest lucru;portelanul de Dresla si cel de Meissen au devenit celebre.
         Din pacate,tanarul a murit la 37 de ani,in 1719,orbit si otravit de gazele emanate in experimentele sale,iar in memoria lui a fost ridicata o statuie.

Johann Bottger